Noi toti, impreuna cu asociatiile luptam impotriva discriminarii. Si ce folos?
Ce sa mai spunem de cei din jurul nostrum care ne resping, daca medicii, care ar trebui sa fie informati asupra modului de transmitere, nu ne privesc cu ochi buni.
Ei sunt cei care ne determina sa nu spunem ca suntem infectati, iar la randul nostrum putem imbolnavii si pe altii. Nu va spun vorbe goale. Mi s-a intamplat un lucru incredibil, dar adevarat. Am facut insuficienta venoasa si am luat o trimitere catre Spitalul Fundeni, sectia cardio-vascular. Am fost poftita frumos la Camera de garda, medical s-a aratat foarte amabil, si-a dat tot interesul in a ma ajuta si a-mi oferi asistenta medicala. Eu am fost corecta si i-am spus ca sunt infectata cu HIV. S-a blocat, nu ii vedea sa creada, se uita la mine ca la a 8-a minune a lumii… Nu a tinut cont ca sunt un om ca oricare altul, cu problem medicale, care pot fi tratate. Ca pe un “rebut uman” m-a poftit sa ies din cabinet, mentionandu-mi accentuat ca in acel spital nu voi primi ingrijiri.
Am fost atat de suparata ca nu am reactionat in nici un fel. Nici macar nu m-am interest cum se numeste medicul.
Asa am ajuns la concluzia ca daca nu apare o afectiune ce nu poate fi tratata de medicii infectionisti, foarte multi alti medici ar fi in stare sa ne lase sa murim, fara nici un regret in constiinta lor de oameni si apoi de specialisti.
Inca sper ca aceste problem grave se vor rezolva. Speranta moare ultima, iar cu ajutorul lui Dumnezeu poate reusim…
Daniela, 42 de ani